Zăpodie

Pe gardurile reci şi vineţi
îmi stau crengile să cadă;
de frig şi-nverşunaţi nămeţi
se-apleacă în arcadă...

Troiene de gânduri îmi curg
prin grava promoroacă -
se duc domol înspre amurg
într-o oarecare joacă...

Visurile-mi strâng mormane,
ridicând o baricadă,
iar în şirul de frisoane
fericirea stă la coadă...

"Zâmbeşte, sunt paşi în zăpadă!"
îmi spune a mea camaradă,
când încrederea pe stradă
se clatină să cadă...

"Nu fi trist, al meu iubit!
Rămân eu de balustradă -
există un drum bătătorit
în a vieţii ambuscadă!"

Iar

Iar
murdar
răsare iarna din trotuar,
sub un soare lampadar
de un roşu legendar 

ţintuit în calendar...

Iar
apar
norii palizi pe altar 

dintr-un orizont amar,
lemne îndesate-n car 

cu un eroism barbar...

Iar
mai clar 

îmi devine adversar
frigul aspru de cleştar
în al noptii gri culoar
ca un vis în buzunar...

Noi

El o face bucuroasă
când îi spune că-i frumoasă
şi că e a lui aleasă,
o idee ruşinoasă
şi mereu mai somnoroasă,
dar destul de pupăcioasă,
cu o faţă luminoasă
chiar şi într-o zi ploioasă
când se odihneşte-n casă...

Ea îl face bucuros
când îi spune că-i frumos
şi extrem de-afectuos
socotind că-i friguros
şi cu parul buhulos,
dar îl vede preţios,
cu un suflet generos
promiţând ambiţios
să-l iubească "soţios"...

Căutări

Toate căutările mele

s-au strâns sub unghii,

rând pe rând

și așa cum erau

păreau un curcubeu

pe fiecare deget!

Și-n timp ce noi dormeam

norii se strângeau în palme,

negrii, plini de ploaie

și mă udau la mâneci

la piept și către frunte

și mă foiam

palid îmbibat în vise,

trăgând

de ceasul deşteptării...

Și tu-mi spuneai,

dimineața, când rigid

îmi regăseam orizontul

că

ar trebui să îmi tai unghiile...

Pentru tine

Pentru tine
aș săpa după rădăcini de noapte,
să le smulg câteva,
să-ți plantez în grădină
semințe de stele,
să crească pentru tine,
al nopții regine,
iar când se va-ncălzi
să le udăm cu lacrimi,
cu picuri efemeri
ai dorințelor de ieri,
când surâzând îmi ceri
zilnici revederi...

Pentru tine,
aș rostogoli soarele pe dealuri,
să-l prind de pomi
cu-mpletituri de păr
pe care mi le așezi,
în timp ce mă dansezi,
pe umerii de viață plini
și mă alini
cu pași în doi
pe ringul tinerelor ploi...

Carență

Am

carență de tine

și-o simt până în oase

unde-a noastră vitamină

se bea efervescent,

în apă rece,

de izvor

și-n jos de piept

stomacul cântă-n cor

de foamea ce mi-o faci

de felu-n care taci...

Și n-ai tăcea,

știu bine,

măcar de-ai fi aproape

un pas să ai de mine,

la braț să mă ajungi,

și-n timp ce îți așez obrazul

pe leagăn de șuvițe,

un soare-n păr să-ți fiu!

Primordial

Se spune

că suntem jumătăți -

măsuri imperfecte,

năvalnic aspirând

idealuri cu defecte...

Și mă întreb

cine n-a prea fost atent

reușind să frângă

în două jumătăți

pietre prețioase

formate în adânc,

când inimi de pământ

își strâng un ultim puls

zbătându-se de viață

și-ngheață

în ceea ce deasupra

noi numim "întreg"...

O fi,

o fi așa cum pare,

o fi așa cum simt,

că-n tine am găsit

frumoasa amintire -

primordiala potrivire...

Plouă mărunt

Cu stânga-mi dezgrop tâmple-abătute -

durerea-o resimt tot mai crunt;

pe geamuri mărgele de buze uscate

și-afară plouă mărunt...

Se lasă și seara, ghidată de lună -

al nopții străjer mai cărunt;

prin venele norilor curge furtună

și-afară plouă mărunt...

Mă reazem de tine cu toată suflarea

și-ți strecur iubirea în amănunt,

în timp ce îmi legeni mai tandru răbdarea

și-afară plouă mărunt...

Tu mă duci mereu în amonte,

zâmbind, îmi ridici bărbia de unt,

apoi îmi așezi sărutul pe frunte

și-afară plouă mărunt...

Peste noapte

Peste noapte,

când nu mai știu de mine,

îmi încing maturitatea

în sosul dorului de tine

și mă repet

când vulnerabil inima îmi crește

ca să-ți cuprindă

visele întregi...

Dimineața,

te-amintesc între-deschis

cu ferestrele-n lumină

mângâind încet în scris

numele-ți și-a noastră tihnă...

Unei mame

Că m-am născut, e lucru mare,

dar astăzi pe pământ,

cum e iubirea unei mame

mai mari iubiri nu sunt!

Că am crescut e lucru mic,

doar asta mi-i în gene,

dar ce persoană am devenit

nu vine de la sine!

Și m-am rănit de zeci de ori,

cum orice om ajunge,

dar mama-n ochii-i iertători

mă ceartă și mă plânge...

De noapte bună

N-am venit să-ți cânt în strună

sau să dau într-o minciună,

doar ideea mai nebună

să pun tot în rimă bună;

așadar, aici răsună

timpul nostru împreună

când privim sărmana lună

cum o paște o furtună

iar prin norii ce se-adună

zi cu noapte se îngână,

insistând să se impună,

chiar de nu e oportună,

mintea mea într-o lacună

și-o vorbire mai comună;

dar refuz să țin ranchiună

pe fereastra care tună

și consimt a mea cunună

ce-n urechi mereu îmi sună,

iar ținându-te de mână

te sărut de noapte bună...

Întredeschis

Îți plimb dorul pe câmpuri

cu fruntea albită în geam,

iar praful ce-mi pare în valuri

mi-adoarme-nceputul de an...

Te-am prins cu ochi întredeschiși

și-n gene-mi scrii iar poezii

fredonând pe-un calm furiș:

"Al tău de-aș fi, a mea de-ai fi..."