Plouă mărunt

Cu stânga-mi dezgrop tâmple-abătute -

durerea-o resimt tot mai crunt;

pe geamuri mărgele de buze uscate

și-afară plouă mărunt...

Se lasă și seara, ghidată de lună -

al nopții străjer mai cărunt;

prin venele norilor curge furtună

și-afară plouă mărunt...

Mă reazem de tine cu toată suflarea

și-ți strecur iubirea în amănunt,

în timp ce îmi legeni mai tandru răbdarea

și-afară plouă mărunt...

Tu mă duci mereu în amonte,

zâmbind, îmi ridici bărbia de unt,

apoi îmi așezi sărutul pe frunte

și-afară plouă mărunt...