Am
carență de tine
și-o simt până în oase
unde-a noastră vitamină
se bea efervescent,
în apă rece,
de izvor
și-n jos de piept
stomacul cântă-n cor
de foamea ce mi-o faci
de felu-n care taci...
Și n-ai tăcea,
știu bine,
măcar de-ai fi aproape
un pas să ai de mine,
la braț să mă ajungi,
și-n timp ce îți așez obrazul
pe leagăn de șuvițe,
un soare-n păr să-ți fiu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu