N-am venit să-ți cânt în strună
sau să dau într-o minciună,
doar ideea mai nebună
să pun tot în rimă bună;
așadar, aici răsună
timpul nostru împreună
când privim sărmana lună
cum o paște o furtună
iar prin norii ce se-adună
zi cu noapte se îngână,
insistând să se impună,
chiar de nu e oportună,
mintea mea într-o lacună
și-o vorbire mai comună;
dar refuz să țin ranchiună
pe fereastra care tună
și consimt a mea cunună
ce-n urechi mereu îmi sună,
iar ținându-te de mână
te sărut de noapte bună...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu