Mă uit

Mă uit la mâini şi văd cum timpul

îmi zbârceşte viaţa,

sculptând secundele în fiecare rid...

Mă rănesc cu gândul la copilul albăuţ și blond,

ce eram doar ieri,
zburdând prin câmpuri de extaz.

Mă uit la mâini, la cicatrici,

la podul palmei bătucit în colţ,

ce azi l-aşez peste-un pian de praf;

Şi notele sunt litere,

mormăite, împrăştiate,

aruncate-n fugă pe un portativ!

E trist că-n cinstea amintirii

mă uit, mă uit pe zi ce trece...

Mă uit la noi,
la noi poveri umbrite

ce mă aşteaptă, ironic surâzând

ca ploaia-n strigătul de cactuşi!

Mă uit la somn cu nerăbdare,

şi parcă n-aş închide-o ploapă

când ştiu că până şi în vise

mă uit, mă uit pe zi ce trece...