Deznodământ

E ca și cum aș povesti fără să cunosc finalul,

ca și cum n-aș vrea să se termine,

ca și cum ar fi povestea mea...

Povestește-mi tu!

Poate-ți amintești mai bine începutul

și știi cine sunt...

Dar înainte, aș vrea să știu cine ești -

Poți să-mi spui?

Poți să te întrebi?

Am construit intriga, am numerotat personajele,

dar nu le-am definit.

M-am inclus imediat pe mine;

pe tine, te-am scris și te-am șters de câteva ori -

nu-ți știam numele -

nu mi l-ai spus -

am apus...

Am răsărit singur, lângă punctul culminant și...

culmea!

Ai apărut și tu, singură -

singuri...

Hai să încheiem povestea - acum știu!

Suntem doi: eu dar mai ales tu;

nesigur de prezent, dar convins de viitor.

Început de mine,

încheiat de tine...