Ȋn şah

De ore pierdute gândesc întâmplarea,

în negru şi alb, pierzându-mi culoarea

pe-o tablă de şah, din tură în tură,

pândit la distanţă, de oameni, de ură!

Şi-mi caut scăparea, din pânze şirete,

ca rege de lemn, prin foc şi regrete

când cei albi ca mine mi se jertfesc

iar eu din mulţime uit să iubesc...

Nebuni calcă-n stânga şi dreapta spre mine,

rănindu-mi pionii, ce nu s-ar reţine

să-şi dea pentru rege a morţii-ntâlnire -

supuşi credincioşi de-ai vieţii menire!

Şi ture şi cai şi negrii pioni,

se-agaţă de ceas, sorbind neuroni,

în timp ce alt rege, la braţ cu regina,

încearcă să-mi treacă prin platoşă vina!

Război al gândirii, în şah mă răzbeşti,

prin dense adieri de mori pământeşti;

doar eu cu regina şi cerul de noapte,

trezindu-ne firea şi plânsul aparte...