De-ar fi să mor,
m-ați plânge, presupun,
deși acum doar gândul
v-ar spune că-s nebun...
De-ar fi să mor,
iubito,
acceptă-mă cum sunt -
loial ție și vieții
dar umbră pe pământ...
De-ar fi să mor,
păcat,
de mamă și de frați,
că știu că n-o să fie
vreodată împăcați...
De-ar fi să mor,
mămică,
n-aș spune-o nimănui,
când știu că pentru tine
mai cruntă veste nu-i!
De-ar fi să mor,
știu bine,
pământul mă va cerne
și peste-un timp de vreme
liniștea se așterne...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu