Azi,
mi-ai adormit pe frunte,
la umbră de breton rebel
când febra somnului târziu
îmi dă puterea să mai fiu
iar ție cald, de-ai vrea să știi,
ca să mai fi
ca să mai vi...
Cobori puțin,
întâmplător,
sprâncenele-mi străbate,
alunecând consolator
pe-a noastr-afinitate
și reazămă-ți în coate
privirea îndelung
și-obrajii mai cuminți
când stai și mă consimți...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu