N-aș vrea să te opresc din drum,
din drumul rezemat de cer,
să-ți fiu într-un apus cu brum
al minții tale cărucer...
Nu ți-aș împleti eu pașii,
calmi și plini de gingășie,
ca un câmp de maci prea roșii
ce-mi stârnesc o aritmie!
Și-n același timp se-ntâmplă
să te văd tot iar si iar;
pas la pas să-mi pun la tâmplă
ochii tăi de chihlimbar...
Și-n același timp, apusul,
vrei să-l contemplezi cu mine,
când în soare-ți prinzi iar părul
și m-anini în balsamine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu