Scotocesc prin zile
alungite-n fum
de șemineu,
de nerăbdare,
de mine și de noi...
Mă intrigi prin rânduri albe,
scrise cu rețineri
într-o zi de vineri,
cu un calm misterios,
profund,
ducându-ți tâmplele fierbinți
spre perne tari, anevoioase,
cărora le cauți locul...
Și îți fredonez gândirea,
melodiile străine,
îngropat în note joase,
buimac de liniștea din noi
și ploi
și aspre dimineți sărate,
ce-ți lasă pașii prin noroi...
într-o zi de vineri,
cu un calm misterios,
profund,
ducându-ți tâmplele fierbinți
spre perne tari, anevoioase,
cărora le cauți locul...
Și îți fredonez gândirea,
melodiile străine,
îngropat în note joase,
buimac de liniștea din noi
și ploi
și aspre dimineți sărate,
ce-ți lasă pașii prin noroi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu