De-ar fi să mor

De-ar fi să mor,

m-ați plânge, presupun,

deși acum doar gândul

v-ar spune că-s nebun...

De-ar fi să mor,

iubito,

acceptă-mă cum sunt -

loial ție și vieții

dar umbră pe pământ...

De-ar fi să mor,

păcat,

de mamă și de frați,

că știu că n-o să fie

vreodată împăcați...

De-ar fi să mor,

mămică,

n-aș spune-o nimănui,

când știu că pentru tine

mai cruntă veste nu-i!

De-ar fi să mor,

știu bine,

pământul mă va cerne

și peste-un timp de vreme

liniștea se așterne...

Îmi placi și ia proporții

Of, de-ai știi,

că sunt multe și-ar mai fi,

nici nu-i bine-a vorovi,

cum de dragul de-a peți,

mă trezesc spunând prostii

de-alea scrise de copii

și ajung să-mi zică alții

că te iau cu multe-ovații

și nespuse aspirații;

dar de dragul tău părinții

m-au lăsat să fluier munții,

chiar dacă-și ascut iar dinții,

respectiv ăia de-ai minții!

Vreau să știe acum cu toții

că îmi placi și ia proporții,

că nu dau vreun bir cu hoții

și mă scol din cuibul nopții

după somnul scurt, pe porții,

să deschid ușița porții

iar în pactul dimineții,

tot de dragul frumuseții,

fac călătoria vieții

și o iau pe căi pustii

pân' la tine și-oi hori,

gropi adânci oi mai feri -

nu-i ușor, of, dac-ai știi,

repede te-ai lămuri

și mai mult mă vei dori

chiar de-ți spun prietenii

că mă țin de nebunii...

Frământ

Mă sting atâtea gânduri

acum, că te cunosc,

năvală să le prind în rânduri

dar nu mă recunosc...

Mă tot frământ ca-n plămădeală

să dau o formă pernelor fugare;

măcar pe tălpi de aș avea cerneală

ca să-ți vorbesc din alergare...

Captiv mă ai în pumnul stâng,

voluntar, pedeapsa-mi ispășesc,

iar când târziu în somn mă frâng

tot mai fraged te iubesc...

Respir

Te simt

cum mi te cațeri

pe-a spatelui alint,

escaladând coloana

sărutului pe gât

și îmi rămâi

fior de încântare

cu brațele prelungi,

cald să îmi ajungi

la piept,

la întâmplare...

Și te respir

ca ultima suflare

de-a dorului scufund

când mă ascund

în ochii tăi profunzi

și mă inunzi

cu nerăbdări de-apoi

și ploi

mărunte peste amândoi...

Miros

Miros a tine

oriunde mă foiesc

și-n calme serpentine

mă-ncumet să iubesc...

Dacă vi,

mă găsești printre perne,

unde sufletul se cerne

pe cearceafuri mai pustii...

Vreau

puține de la viață:

vreau ca tu să mă răsfeți

cu mâna ta și pufuleți...