Știi

Un pic,

lasă-mă să-mi fie dor de tine,

ca de mirosul cald al ploii,

pe care-l sorb zâmbind

într-o zi de vară,

îngenunchind canicula amară...

Fă-mi reîntâlnirea mai curândă

și braţele mai moi

și foamea mai plăpândă

în timp ce liniștea din noi

pe-a dorului felii

o-ntindem, de mai știi,

într-o zi de vineri,

când pictam dorințe

cu-a zilelor semințe...

Cântă-mă,

ca pe melodia ta,

aceea preferată,

care-ți umezește ochii 

și-ți îmbracă ziua

în hainele de vară,

 desculță să-mi alergi prin vise

unde paginile-mi scrise

le-ndoi la fiecare colț...

Lasă-mi una dintre flori,

ce-ți încununează părul,

între foile din spate

unde mi te văd a mea

iar tu la bine şi la rău

mă vezi numai al tău...