Ai spune că tăcerea e de aur
când mă-nghiţi în ochii auriţi,
unde-mi pierd răbdarea cerului azur
pândindu-ţi mâinile cuminţi...
Dar îmi place când în ochi mă-ncapi
şi-n gene a mea suflare-ţi plimbi,
atentă ca să nu mă scapi,
atentă ca să nu mă schimbi!
Scânteietori, mi-i culci apoi pe umăr
şi îi închizi pe jumătate,
iar eu din părul tău să număr
aş vrea un sfert de eternitate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu