Știi

Un pic,

lasă-mă să-mi fie dor de tine,

ca de mirosul cald al ploii,

pe care-l sorb zâmbind

într-o zi de vară,

îngenunchind canicula amară...

Fă-mi reîntâlnirea mai curândă

și braţele mai moi

și foamea mai plăpândă

în timp ce liniștea din noi

pe-a dorului felii

o-ntindem, de mai știi,

într-o zi de vineri,

când pictam dorințe

cu-a zilelor semințe...

Cântă-mă,

ca pe melodia ta,

aceea preferată,

care-ți umezește ochii 

și-ți îmbracă ziua

în hainele de vară,

 desculță să-mi alergi prin vise

unde paginile-mi scrise

le-ndoi la fiecare colț...

Lasă-mi una dintre flori,

ce-ți încununează părul,

între foile din spate

unde mi te văd a mea

iar tu la bine şi la rău

mă vezi numai al tău...

Firimituri

M-ai frânt,

ca un colţ de pâine

în mâna unuia flămând
şi m-ai încins în tine

şi-apoi,

cu degete firave,

m-ai fărâmiţat,

cu regret culcându-mi starea

pe spinare de furnici

iar greşelile mai mici

în colţuri de făraşe...

Şi-aici,

în marşul aspru de furnici,

mestec amintiri deunăzi,

cu ploaia bruscă de april

şi-o duioşie de copil,

păr în vântul argintiu

şi al tău peşte auriu

ce te-a-ntrebat cum vrei să fiu...

N-aş vrea să mă laşi aici,

printre-a nerăbdării spici;

dă-mă doar la porumbei,

dă-mă, să mă ducă ei

pe străzile cu-ai noştrii tei

unde aştept ca să mă iei,

acasă,

măcar o altă după-masă

şi iar,

pierzându-te-n idei,

să-mi plimbi tăcerea pe alei...

Cusătură

Aș vrea

să te cos de-ncheietura mea,

cea pe care-o șterg de foaie

în timp ce te descriu

și nu mai știu

unde-mi este ața

cu care-nconjur zile

și-aștept în câmp de maci

să vi să le desfaci...

Te văd,

pe zi ce trece tot mai zi,

iar seara dac-ai știi,

cât de bine te-aș iubi,

norii-n brațe strânși să-i ții
să vezi cum ți-ar zâmbi...

În ochii tăi

Ai spune că tăcerea e de aur

când mă-nghiţi în ochii auriţi,

unde-mi pierd răbdarea cerului azur

pândindu-ţi mâinile cuminţi...

Dar îmi place când în ochi mă-ncapi

şi-n gene a mea suflare-ţi plimbi,

atentă ca să nu mă scapi,

atentă ca să nu mă schimbi!

Scânteietori, mi-i culci apoi pe umăr

şi îi închizi pe jumătate,

iar eu din părul tău să număr

aş vrea un  sfert de eternitate...