Flori de gheață

E rece
dimineața când îmi casc
uitarea visului din ceas,
dezmorțind de bun rămas
mirarea vieții care trece...

Te-am găsit în flori de gheață,
într-un colț de ferestruie,
prinsă-n degete de soare,
rezemând perechi de cuie...

Cu-o strânsoare aurie
te-ofilești-nlăcrimând
și-n gând
și rând pe rând
tulpina serii de argint,
ce peste noapte-ți dă avânt,
se pierde-n crustele de lemn,
ca semn
de dincolo de geam,
unde erai
și eu nu mai eram... 

Și-n prelingerea de-o clipă
 înțeleg ceva mai bine 
frumusețea de smarald 
și iar 
în crâng de lăcrimioare
îți regăsesc mirosul cald...