Plouă mărunt

Cu stânga-mi dezgrop tâmple-abătute -

durerea-o resimt tot mai crunt;

pe geamuri mărgele de buze uscate

și-afară plouă mărunt...

Se lasă și seara, ghidată de lună -

al nopții străjer mai cărunt;

prin venele norilor curge furtună

și-afară plouă mărunt...

Mă reazem de tine cu toată suflarea

și-ți strecur iubirea în amănunt,

în timp ce îmi legeni mai tandru răbdarea

și-afară plouă mărunt...

Tu mă duci mereu în amonte,

zâmbind, îmi ridici bărbia de unt,

apoi îmi așezi sărutul pe frunte

și-afară plouă mărunt...

Peste noapte

Peste noapte,

când nu mai știu de mine,

îmi încing maturitatea

în sosul dorului de tine

și mă repet

când vulnerabil inima îmi crește

ca să-ți cuprindă

visele întregi...

Dimineața,

te-amintesc între-deschis

cu ferestrele-n lumină

mângâind încet în scris

numele-ți și-a noastră tihnă...

Unei mame

Că m-am născut, e lucru mare,

dar astăzi pe pământ,

cum e iubirea unei mame

mai mari iubiri nu sunt!

Că am crescut e lucru mic,

doar asta mi-i în gene,

dar ce persoană am devenit

nu vine de la sine!

Și m-am rănit de zeci de ori,

cum orice om ajunge,

dar mama-n ochii-i iertători

mă ceartă și mă plânge...