Îmi lipsești

Îmi lipsești ca somnul nopților mai lungi, în care tandru îmi alungi tristețile de peste zi, iar când, mă rog, te vei trezi, desprinde-ți mâna precaut să vin să ți-o sărut...

Îmi lipsești ca bulgarii mărunți de nori ce îi aștept ca pe actori dar numai nu se mai arată așa, știi tu, ca altă dată, când stau și iarăși mă dezmint pe azurul tău alint...

Îmi lipsești cu fiecare pas mai mult, la braț cu trainicul tumult, să-mi reazăm ochii mai verzui unde pofta stă în cui și obrazul de antren pe-al tău creștet mai șaten...