Nu uita să mă iubeşti

Uită ultimul capitol
al cărţilor ce îmi citeşti;
strânge pagini mototol,
dar nu uita să mă iubeşti...

Uită noaptea prinsă-n ziuă
cu stele cascadoriceşti;
norii să îţi stea de piuă,
dar nu uita să mă iubeşti...

Uită-mi umărul în ploaie,
doar sărutul să-mi umbreşti,
la piept adună-mă-n şiroaie
şi nu uita să mă iubeşti..."

Zăpodie

Pe gardurile reci şi vineţi
îmi stau crengile să cadă;
de frig şi-nverşunaţi nămeţi
se-apleacă în arcadă...

Troiene de gânduri îmi curg
prin grava promoroacă -
se duc domol înspre amurg
într-o oarecare joacă...

Visurile-mi strâng mormane,
ridicând o baricadă,
iar în şirul de frisoane
fericirea stă la coadă...

"Zâmbeşte, sunt paşi în zăpadă!"
îmi spune a mea camaradă,
când încrederea pe stradă
se clatină să cadă...

"Nu fi trist, al meu iubit!
Rămân eu de balustradă -
există un drum bătătorit
în a vieţii ambuscadă!"

Iar

Iar
murdar
răsare iarna din trotuar,
sub un soare lampadar
de un roşu legendar 

ţintuit în calendar...

Iar
apar
norii palizi pe altar 

dintr-un orizont amar,
lemne îndesate-n car 

cu un eroism barbar...

Iar
mai clar 

îmi devine adversar
frigul aspru de cleştar
în al noptii gri culoar
ca un vis în buzunar...

Noi

El o face bucuroasă
când îi spune că-i frumoasă
şi că e a lui aleasă,
o idee ruşinoasă
şi mereu mai somnoroasă,
dar destul de pupăcioasă,
cu o faţă luminoasă
chiar şi într-o zi ploioasă
când se odihneşte-n casă...

Ea îl face bucuros
când îi spune că-i frumos
şi extrem de-afectuos
socotind că-i friguros
şi cu parul buhulos,
dar îl vede preţios,
cu un suflet generos
promiţând ambiţios
să-l iubească "soţios"...

Căutări

Toate căutările mele

s-au strâns sub unghii,

rând pe rând

și așa cum erau

păreau un curcubeu

pe fiecare deget!

Și-n timp ce noi dormeam

norii se strângeau în palme,

negrii, plini de ploaie

și mă udau la mâneci

la piept și către frunte

și mă foiam

palid îmbibat în vise,

trăgând

de ceasul deşteptării...

Și tu-mi spuneai,

dimineața, când rigid

îmi regăseam orizontul

că

ar trebui să îmi tai unghiile...

Pentru tine

Pentru tine
aș săpa după rădăcini de noapte,
să le smulg câteva,
să-ți plantez în grădină
semințe de stele,
să crească pentru tine,
al nopții regine,
iar când se va-ncălzi
să le udăm cu lacrimi,
cu picuri efemeri
ai dorințelor de ieri,
când surâzând îmi ceri
zilnici revederi...

Pentru tine,
aș rostogoli soarele pe dealuri,
să-l prind de pomi
cu-mpletituri de păr
pe care mi le așezi,
în timp ce mă dansezi,
pe umerii de viață plini
și mă alini
cu pași în doi
pe ringul tinerelor ploi...

Carență

Am

carență de tine

și-o simt până în oase

unde-a noastră vitamină

se bea efervescent,

în apă rece,

de izvor

și-n jos de piept

stomacul cântă-n cor

de foamea ce mi-o faci

de felu-n care taci...

Și n-ai tăcea,

știu bine,

măcar de-ai fi aproape

un pas să ai de mine,

la braț să mă ajungi,

și-n timp ce îți așez obrazul

pe leagăn de șuvițe,

un soare-n păr să-ți fiu!