Boboc

Îmi eşti o floare

de-a norilor culoare,

prins-adânc în gândul nisipos

şi mi te-ar smulge

ierbivori flămânzi de coroniţe -

sălbatici cai -

ce-mi tropotesc argila

şi starea ta de calm...

N-am să te feresc de ploi,

de ploile de vară,

de umbra mea - mai ştii?

Tu, cu inima boboc

de bucurie şi de cântec,

deschide-te-mi în voie

petalele să-ţi număr

şi-apoi,

cu-o ceaşcă de parfum,

s-aprindem dimineţi,

aşa, ca să te-nveţi,

să caţeri fără încovoi,

de pieptul meu,

speranţa unor doi...