Nod

Suntem ca un nod frumos,
marinăresc,

început din dreapta mea

şi-ncheiat în stânga ta...

Am vrea-mpreună să păşim,

să nu ne-mpiedicăm cumva,
oftând,

măcar de s-ar putea!

Picioruş,

aminteşte-mă când umbli

prin dacă şi cu parcă -

dă-mi contur sub perna ta,

aşa,

micuţ cum eşti,

de poţi să mă iubeşti...

Boboc

Îmi eşti o floare

de-a norilor culoare,

prins-adânc în gândul nisipos

şi mi te-ar smulge

ierbivori flămânzi de coroniţe -

sălbatici cai -

ce-mi tropotesc argila

şi starea ta de calm...

N-am să te feresc de ploi,

de ploile de vară,

de umbra mea - mai ştii?

Tu, cu inima boboc

de bucurie şi de cântec,

deschide-te-mi în voie

petalele să-ţi număr

şi-apoi,

cu-o ceaşcă de parfum,

s-aprindem dimineţi,

aşa, ca să te-nveţi,

să caţeri fără încovoi,

de pieptul meu,

speranţa unor doi...

Vino

Vino-n lumea mea,

o lume-n care una-ntr-una

îți alunesc mâna

prin calme amintiri șiroi

ce se preling pe-al nostru croi

și-aș vrea în inimă să-ți cresc

când stau

și-nvăț să te iubesc...

Vino-n lumea mea,

desculță,

cu părul tău vâlvoi

și dă-mi un pic din fruntea ta senină

să o sărut

așa cum aș fi vrut...