A mea poezie

A mea poezie e mută,

gândurile nu m-ascultă;

ca ale mării valuri repezi

alunecând pe diguri limpezi...

A mea poezie e caldă,

când în plânsete se scaldă

unde pleoapele se zbat

de ochi triști, neîncetat...

A mea poezie e struna,

care-mi cântă una-ntr-una

că de dor nu poți să mori

dacă-l contemplezi în zori...

A mea poezie-i suflată

pe-un fruntar de sticlă mată,

când o-mprăștie fiorii

prin neliniștea vâltorii...

A mea poezie e-n scris

pe o margine de vis,

sub un zbor îngenuncheat,

pe un trunchi de măr, tăiat...

A mea poezie-i umilă,

ca un zâmbet de copilă -

dans de fluturi călători,

joc de tineri amatori...