Îmi pare
că ţi-am răvăşit trăirea azi,
în privirea dinspre mine
ce-ţi mâna paşii vioi
peste coala noastra fină
adunată rostogol,
iar vântu-ţi aranja din păr
dezvelind a ta ureche
ce-o vedeam
mai dulce ca oricând...
Şi-mbrăcată-n prima vară
nu spuneai nimic
şi nu spuneam nimic
din ceea de sub pleoape
ascundem tot în noi,
în timp ce tălpile grăbite
desenau în urma noastră,
din nou, acelaşi dans -
sublimul nost' balans...
